Sisteme de alarma Paradox

Aceste manipulatoare permit instalatorului să facă setările panoului de control și să programeze toate funcțiile sistemului de alarmă. De asemenea, ele reprezintă interfața cu utilizatorul pentru comunicarea cu sistemul de alarmă, oferind informații despre starea sistemului și permiţând operațiuni de armare și de dezarmare. Un sistem de alarmă conține de obicei o tastatură principală (master) și manipulatoare de zonă/partiție (dacă este necesar). Tastatura principală are display LCD şi taste numerice sau ecran tactil. Tastaturile de partiție au tastaturi numerice și sunt prevăzute cu semnalizare optică simplă sub formă de LED-uri. Ele sunt folosite pentru a arma și dezarma partițiile, în timp ce tastatura principală este responsabilă pentru controlul întregului sistem de alarmă. Gestionarea zilnică a sistemului de alarmă se limitează la activarea și dezactivarea operațiunilor prin utilizarea codurilor corespunzătoare, și vizualizarea/resetarea istoricului alarmelor.

       

Alegerea potrivită, implementarea și funcţionarea senzorilor determină gradul de utilizare efectivă a întregului sistem. Senzorii cei mai popular folosiți sunt detectoarele de mișcare PIR și PIR + MW și senzorii reed switch montaţi pe cadrul ușilor/fereastrelor. Aceştia, împreună cu alţi senzori utilizaţi în sistemele de alarmă, pot fi clasificaţi după cum urmează:

Detectoarele de mișcare pasive în infra roşu (PIR) au următorul principiu de funcționare: detecţia schimbărilor în radiația termică a obiectelor externe în domeniul infraroșu depărtat cu un senzor PIR. Semnalul electric de ieșire este procesat de un aparat electronic adecvat care este capabil să distingă micile diferențe cauzate de trecerea unei persoane de alte perturbaţii care pot declanşa alarme false. Riscul alarmelor false este minimizat prin intermediul lentilelor Fresnel şi al segmentelor de oglindă care împart zona protejată în mai multe segmente. Trecerea unei persoane prin segmente determină modificări ciclice în radiaţiile IR concentrate în elementele de pe senzorul PIR, ceea ce va declanşa alarma.
Senzorii cu microunde (MW) se bazează pe utilizarea efectului Doppler, un fenomen fizic ce constă în modificarea lungimii de undă/frecvenței semnalului recepționat de către observator, fenomen cauzat de mișcarea sursei de semnal relativ faţă de observator. Transmițătorul emite unde ce sunt reflectate de diverse obiecte fixe din interiorul camerei și se întorc la receptor, fără să-şi schimbe lungimea de undă/frecvența. Cu toate acestea, în cazul unui obiect aflat în mișcare în zona de detecție, semnalul reflectat de obiect (sursă „secundară”) va avea o lungimea de undă/frecvență diferită, interpretată ca o intruziune în aria protejată.
Detectoarele duale (PIR + MW) combină avantajele detectoarelor în infraroșu și a detectoarelor cu microunde. Prin folosirea a două elemente de detecţie diferite creşte rezistenţa detectoarelor la alarmele false. Circuitele electronice ale acestor detectoare analizează semnalele provenite de la ambele elemente de detecţie și declanșează alarma numai în cazul depistării simultane a unui intrus.
Senzorii magnetici (reed switch) sunt închişi într-un câmp magnetic suficient de puternic al magneților (atunci când magnetul este aproape de contactul reed) și deschişi atunci când magnetul este îndepărtat. Aceşti senzori sunt elementele de bază ale sistemelor de protecție perimetrale, sarcina lor principală fiind de a detecta tentativele de deschidere a uşilor şi ferestrelor.
În funcție de cerințe, sistemele de alarmă pot încorpora senzori/detectoare de fum, monoxid de carbon, gaze, geamuri sparte etc. care sporesc funcționalitatea şi cresc securitatea spaţiilor protejate.

Modulele de intrare/ieșire (module I/O sau module de expansiune). Modulele I/O extind capacităţile unităților de control din sistemele de alarmă cu intrări și/sau ieșiri suplimentare. Tipul ieşirilor depinde de nevoile utilizatorului (OC sau releu). Alte module-releu individuale controlate prin ieșiri de tip OC pot controla aparate electrice de mare putere în curent alternativ, cu un consum de curent de până la 12 A. În plus față de creșterea numărului de intrări/ieșiri, modulele de expansiune sunt adesea folosite pentru conexiuni cablate între detectoare situate în locuri mai îndepărtate (de exemplu, într-un garaj izolat). Prin urmare, nu este nevoie să se plaseze cabluri de la fiecare detector la panoul de control. Comunicarea între senzori și panourile de comandă se realizează prin modulele de expansiune, cu ajutorul magistralei de sistem.

Controler-ele sunt dispozitive ce permit extinderea sistemului cu dispozitive wireless suplimentare (ex: detectoare). Acestea sunt conectate la panoul de comandă prin magistrala de sistem. Programarea lor se face prin intermediul panoului de control, folosind o tastatură sau un computer care rulează un software dedicat. Senzorii wireless pe baterii pot funcţiona cca. 2 ani fără să li se schimbe bateria. Ciclul de viață al bateriei depinde de puterea de transmisie și de numărul transmisiilor stabilite. Subsistemele wireless sunt ideale pentru utilizare în locaţiile în care nu se poate realiza cablarea suplimentară (din motive estetice, de exemplu). Instalarea este foarte rapidă și întreținerea se limitează doar la înlocuirea periodică a bateriilor din detectoarele wireless

Dacă panoul de control nu are un modul GSM integrat, un modul GSM extern de notificare/control va permite transmisia informațiilor prin intermediul GSM către o stație/centru de monitorizare sau la numerelele de telefon specificate. De obicei, modulele versatile pot fi folosite cu panouri de control de la diferiți producători. Modulele comunică cu panourile prin intermediul intrărilor și ieșirilor dedicate. Utilizând serviciul CLIP sau SMS, ele permit controlul câtorva dispozitive prin intermediul unității principale. Alte module de notificare/control comunică cu panourile de control prin intermediul unei magistrale de sistem și sunt pe deplin integrate cu acestea (schimb complet de date între dispozitive).

Dispozitive de semnalizare. Aparate de semnalizare optico-acustică (sirene, sounder-e, flash-uri) pot fi împărțite în 2 grupuri: interne/de interior și externe /de exterior. Unitatea de control de alarmă este de obicei configurată în așa fel încât alarma optică este activă până la resetare, în timp ce semnalul acustic este generat pe o perioadă de timp specificată. De exemplu, unele norme municipale limitează volumul alarmei la 91 decibeli timp de maxim 4 minute. Astfel, chiar și în cazul unei alarme false, semnalul acustic nu va deranja vecinii pentru o perioadă lungă de timp. Dispozitivele externe sunt plasate astfel încât să poată fi bine vizibile de oamenii din zonă. Sirenele de interior cu un volum de alarmă foarte mare (120 dB) sunt destinate să descurajeze rapid hoții și îi împiedică să rămână mai mult timp în apropierea acestora.

3. Un exemplu de sistem de alarmă anti-efracţie

Diagrama de mai jos conţine componentele uzuale din sistemele de securitate pentru protecția caselor, vilelor şi a altor facilități de dimensiuni mijlocii. Panoul de comandă cu transformator AC și baterie de rezervă este plasat în cutia de instalare dedicată. Sistemul se poate extinde cu maxim 32 de intrări/ieşiri si are un modul GSM de notificare, tastatură principală și de partiţie, modul de extindere cu 8 intrări suplimentare cu fir (zone), 8 ieșiri releu și OC programabile, un controler wireless ce permite conectarea senzorilor wireless.